Asa nu

De Eva | Postat in Eu si barbatii | Commentarii (9)
11
Mar

E incredibil cum unii barbati au capacitatea fantastica de a spune numai lucruri nepotrivite, de a face numai gesturi exagerate si de a realiza aceste performante absolut natural. Eu cred ca si daca m-as stradui sa fac un om sa ma urasca tot as nimeri prost din cand in cand si as fi de acord cu el sau i-as lasa o impresie ok. Nu vi s-a intamplat niciodata sa iesiti undeva si sa vi se para ca tipul cu care sunteti da din lac in put? Sa va fie voua rusine de rusinea lui? Eu sunt experta in astfel de penibilitati.

Cea mai sigura cale prin care un barbat isi poate taia singur craca de sub picioare este o marturisire de tipul “cu mine fetele s-au purtat mereu urat” sau “eu n-am avut niciodata noroc sa ma vrea o fata draguta”. Cand aud asta incep sa ma intreb ce caut eu cu el. Adica eu sunt mai fraiera? In mod normal tipele nu-l plac. De ce sa-l plac eu? Ce, il iau de crescut? Fac vreun act de caritate?

O alta greseala clasica e recunoasterea faptului ca e NFHH (adica au trecut multe, multe anotimpuri de cand n-a mai avut parte de actiune la orizontala). Cand un barbat incearca sa se dea vulnerabil si sensibil spunandu-mi ca pentru el sexul e la fel de important ca pentru mine si ca nu o face decat daca iubeste cu adevarat si ca atare n-a mai facut-o de 6 ani, 8 luni si 23 de zile… cum sa zic… parca mi se strange inima asa si-mi vine sa o rup la fuga cu viteza luminii. De ce isi imagineaza unii barbati ca pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu o femeie trebuie sa se poarte ca una?

Ah, desigur! Sa nu uitam de barbatii-pres! Mi s-a intamplat de cateva ori sa ies cu un barbat ca lumea si hotarat care dupa ce trece primul hop (adica accept sa ies cu el) se panicheaza.

- Unde mergem?

- Hmmm, nu m-am gandit la asta, tu pe unde vrei?

- Pai nu stiu, unde iesi de obicei?

- Nu prea ies sincer sa fiu. Tu unde iesi?

Sau intrebari d-alea dureroase ca “Te simti bine cu mine?” sau “O sa te mai vad vreodata?” sau “Va exista si o a doua intalnire?” etc. Ma omoara astea! Am senzatia ca omul ala se astepta sa nu-i accept intalnirea si ca atare e complet nepregatit. Nu se gandea ca o sa ies cu el pe bune si acum ca am iesit nu prea stie ce sa faca.

Nu e sexy daca se poarta ca si cum i-ar fi frica sa nu te piarda. Nu e sexy nici daca pare sclavul tau. Nu inseamna ca te place foarte mult si e emotionat. Inseamna doar ca nu are toate organele in pantaloni si ca atare ii lipseste siguranta de sine. Adica e un papa lapte.

Azi noapte am primit un sms amoros de la un astfel de papa lapte cu care am iesit acum doi ani. Uitasem cine e. Mi-a scris “N-ai vrea sa fii langa mine acum si sa ma lasi sa fac ce vreau cu tine?”. Cred ca era beat de a avut atata tupeu. Treaz mi-ar cere voie sa-mi deschida usa la lift. Claudiu s-a aprins ca cine e asta care ne trezeste din somn? Ca sa vezi ce-i face el… Eu radeam. Nici nu merita deranjul. Un retardat emotional e un caz special de retardat si prin definitie rezista la orice argumente logice.

Saptamana asta iubesc… LOST

De Eva | Postat in Eu si atat, Saptamana asta iubesc... | Commentarii (3)
8
Mar

Acum cativa ani toti prietenii mei erau corupti de un fel de isterie a serialului LOST. Eu nu ma uitam la asa ceva, poate tocmai pentru ca se uita toata lumea. Mi se parea un film ca toate filmele, rasuflat, previzibil si plin de clisee. Mare socoteala! Unii pierduti pe o insula se sperie de vipere si serpi si ca sa treaca bine peste astea din cand in cand fac sex unii cu altii. Ce putea fi mai mult de atat?

Serialul rula deja de trei ani cand l-am descoperit. Eram bolnava si stateam inchisa in casa sa beau ceaiuri si sa fac infuzii. AXN facea un fel de maraton de doua zile si difuza episod dupa episod si m-am uitat si eu jumatate de ora fara sa-mi dau seama ca ma uit la LOST. A fost suficient, de atunci sunt maniaca si super dependenta.

Saptamana asta am downloadat ilegal toate sezoanele ca sa i le dau lui Claudiu fiindca el nu le-a vazut. Ne-am uitat impreuna la primele zece episoade. Uitasem cat de frumoasa poate fi povestea asa… de la inceputurile ei, cat de bine pot juca actorii aia si cat de minunat se leaga toate firele intr-un final.

Saptamana asta iubesc LOST pentru ca oricat de penibil ar suna, e unul din acele lucruri care imi fac viata un pic mai frumoasa. Iubesc LOST pentru ca dincolo de fizica si SF, e o poveste despre a doua sansa, despre cum ar fi sa schimbi din viata ta toate regretele si sa incerci sa rescrii istoria facand alegeri diferite. E pur si simplu atat de uman. E in natura tuturor. L-am recomandat multor oameni in timp si inca nu am intalnit pe cineva care sa vada cateva episoade, sa simta care e miza serialului si sa spuna ca nu ii place. Cred ca absolut oricine se poate regasi aici. Oricine s-a intrebat macar o data ce-ar fi fost daca as fi facut ceva altfel.

Stiinta ne spune ca posibilitatile noastre sunt infinite si totusi nu putem alege decat un singur fir al oricarei povesti. LOST e despre toate celelalte, cele care nu apuca sa devina realitate fiindca facem alegeri care le exclud. O sa vina la mine Claudiu in seara asta. El o sa se uite la film concentrat si uimit incercand sa ghiceasca ce va urma, iar eu o sa adorm in bratele lui gandindu-ma ca am ajuns aici in viata fara sa stiu precis ca asta vreau.

Lasa ca merge si asa

De Eva | Postat in Eu si atat, Eu si profesia | Commentarii (5)
4
Mar

Deja imi place la nebunie noul meu job! Raluca este sefa mea. E cu doi sau trei ani mai mare ca mine si e genul ala de femeie geniala si independenta dar in acelasi timp foarte feminina si sensibila. Cautam o melodie azi pentru o campanie care sprijina ideea ca tinerii sunt viitorul si ca in ei e baza si ca trebuie sa-i lasam sa se desfasoare si alte clisee d-astea. Plecand de la asta am pornit o discutie de-aia fascinanta cum n-am mai avut din facultate cand picam captivata de vreun prof (strict academic desigur :P ).

Raluca spune ca romanii sunt caracterizati de indolenta si de atitudinea „lasa ca merge si asa” si ca nimeni nu incearca sa faca niciodata nimic mai mult decat strictul necesar, in nici un domeniu si in nici un capitol al vietii si ca nu o sa progresam pana nu o sa scapam de asta. Eu cred ca e de datoria fiecarui om sa incerce sa isi depaseasca limitele si sa fie cat mai bun si cat mai sus si cat mai performant si ca tara o sa evolueze cand oamenii se vor obisnui cu ideea ca au loc sa se manifeste. Am gasit un clip care a castigat niste premii la niste competitii si de la el a pornit discutia. Vreau sa-l impartasesc si voua.

Poate ca unii oameni sunt autosuficienti si lenesi, dar cred ca sunt si altii care pot muta muntii din loc. Nu sunt multi, doar cativa, dar au tot ce trebuie ca sa poata schimba intreaga lume. E destul sa se adevereasca viziunea unui singur om ca sa se puna in miscare intreaga masinarie de vise a celorlalti. Si asta e singurul lucru de care avem nevoie pentru o realitate mai buna. Totul incepe in imaginatie. Tie ce vis ti s-a implinit?

Lumea e a mea!

De Eva | Postat in Eu si atat, Eu si barbatii, Eu si familia, Eu si profesia | Commentarii (9)
1
Mar

Cred ca mi-am gasit pacea. Mi se pare ca sunt pe un drum bun. Cand ma gandesc ce suparata eram acum cateva saptamani imi vine sa rad. Ce ciudat si neasteptat se aranjeaza lucrurile mereu, parca pentru a-ti face in ciuda si a-ti spune „na, nu e chiar asa rau cum crezi tu!”.

Sunt fericita! A trecut atata timp de cand n-am mai simtit asta… si am senzatia ca abia acum cand sunt mare si desteapta inteleg ce inseamna cu adevarat sa iti fie bine. Pur si simplu totul in viata mea merge grozav! E prima zi la noul job. Imi plac la nebunie oamenii, sunt toti foarte relaxati si prietenosi. Am deja o sarcina de serviciu, trebuie sa ascult muuuulte melodii ca sa propun una. E de vis. Cu Claudiu totul e minunat. Petrecem foarte mult timp impreuna si desi suntem un cuplu doar de o saptamana-doua, ne purtam de parca am avea cativa ani unul langa altul. In fiecare zi ma indragostesc un pic mai mult de el. Inca n-am exersat semnatura cu numele lui de familie, dar mi-am imaginat ca m-ar cere de nevasta, ar scoate un inel, eu as plange de emotie… bateria de vise clasice pe care si le face orice fata cand incepe sa-i placa un tip care e si bun la pat. Da, am facut dragoste! Si a fost demential! Nimeni nu s-a purtat niciodata atat de frumos cu mine. Incep sa am sentimentul ala ca apartin cuiva si ca exista cineva despre care sa pot spune ca e al meu :D

Totusi, cel mai frumos lucru cu care imi incep primavara e vestea pe care mi-a dat-o Ada ieri. E insarcinata. O sa faca un bebe, inca nu se stie ce sex va avea, e foarte la inceput. Sper sa fie fetita si sa ma joc eu cu ea. Musai blonda si cu parul lung. Eventual si ondulat. Eu n-am avut sora mai mica. Ada s-a jucat asa cu mine in copilarie, dar eu n-am mai avut cu cine. Cand am ajuns la varsta la care sa fiu suficient de responsabila incat sa mi se incredinteze un alt copil in grija, ea era deja mare.

Simt ca absolut totul in jurul meu e bine. Sunt intr-un fel de transa. Din cand in cand ma incearca un sentiment de frica. Daca o sa ma trezesc din visul asta? Parca e prea frumos sa fie adevarat. Apoi alung gandul asta si multumesc inca o data divinitatii pentru ce traiesc acum. Va doresc si voua sa incepeti primavara in aceeasi nota de optimism si pofta de viata.



Drumul drept

De Eva | Postat in Eu si barbatii | Commentarii (5)
18
Feb

S-a intors Claudiu. M-a sunat ieri pe la pranz foarte politicos si dragut. M-a intrebat ce mai fac, cum imi mai merge si m-a invitat la o cafea pe seara. Acum doua saptamani in timp ce treceau zilele si eu asteptam un semn de la el mi-am imaginat de multe ori in capul meu ca atunci cand o sa ma caute iar, o sa fiu rece si dura si o sa-i dau peste nas cu replici usturatoare care sa-l invete minte si sa-l bantuie. Ma gandeam ca o sa am o atitudine care sa-l faca sa regrete ca n-a fost serios.

Daaaaaaar… A sunat si n-a vorbit umil si cu coada intre picioare (cum era de asteptat), ci a fost demn si galant ca si cum ar fi fost perfect normal sa stea de vorba cu mine acum si nu atunci. Bineinteles ca imi batea inima atat de tare incat cred ca o auzea si el prin telefon, imi tremurau genunchii si aveam un nod in gat. Am incercat eu sa fiu rece si sa fac pe suparata, dar imi cam trecusera nervii de atunci si n-am fost credibila. Plus ca e un maaaaare vrajitor! A condus toata conversatia si ne-am luat la revedere razand si planuind ca iesim in cateva ore.

S-a dus planul meu de a fi de neclintit. Problema e ca ma atrage mult de tot si ma simt neputincioasa in fata lui. I-am reprosat ca a dat bir cu fugitii si si-a cerut scuze si a spus ca i se intampla frecvent sa supere oamenii din jur cu chestiile astea, dar el are multa treaba si uneori se cufunda in altele si ignora complet familia/prietenii/femeia care ii place. Se pare ca asta sunt eu, femeia care ii place.

Nu stiu ce vrea de la mine si mi se pare prematur sa-l intreb „auzi, nu-i asa ca ma vrei serios si pe bune si ai de gand sa te insori cu mine?”. Deocamdata imi place si ii plac. Poate nu o sa dureze prea mult si poate o sa-mi frang gatul nasol de tot. Dar mi se intampla atat de rar sa ma aprind asa pentru cineva incat cred ca merita sa-i dau (inca) o sansa. Stiu ca ar trebui sa rezist tentatiei si sa fug mancand pamantul fiindca e rau si gresit sa ma arunc in bratele unui barbat cu care sunt sanse foarte, foarte mici sa mearga. Dar, asa cum zice un prieten, drumul drept e stramt si usor de ratat. Aleg bulevardul larg si deschis al pasiunii si sentimentelor, oricat de repede s-ar infunda.

Fata de matase artificiala

De Eva | Postat in Eu si atat, Eu si barbatii | Commentarii (8)
15
Feb

Mi-am pierdut virginitatea la 21 de ani. Am crescut in ideea ca sexul vine din dragoste si ca macar prima data trebuie sa iubesti ca o nebuna si sa te dai cu suflet cu tot. Am asteptat. Si am asteptat si am asteptat… degeaba. Cand mi-am dat seama ca nu e foarte practic sa astept iubirea aia ca-n filme, toate prietenele mele faceau deja sex si se gandeau ca eu m-am pastrat atata pentru un print genial care sa-i bata la fund pe toti iubitii lor. M-am conformat. Am solicitat universului un barbat foarte inteligent, foarte bine educat, foarte dotat si experimentat (daca actul nu o sa ma impresioneze sentimental, macar sa ma impresioneze tehnic), genul pe care toti baietii pe care ii refuzasem sa-l respecte si sa-l admire. Simteam ca daca am refuzat atatia, macar sa nu-i jignesc culcandu-ma cu unul sub ei. Mai aveam pretentia ca domnul sa ma si iubeasca la nebunie. Ce daca pentru mine nu insemna foarte mult? Macar eu sa insemn totul pentru el. Solicitarea mea a fost aprobata si am primit exact ce am cerut. In schimbul iubirii lui neconditionate eu ii ofeream „onoarea” de a fi primul. E ceva frumos, dar cand vine iarna nu tine de cald. Iarna a venit cand si-a dat seama ca e singur in relatia noastra si ne-am despartit. Cand am mai crescut m-am simtit si vinovata.

Am fost duminica la o piesa de teatru la Comedie, Fata de matase artificiala. E o piesa foarte misto despre cum gandesc femeile anumite lucruri. La un moment dat eroina spunea ca a vrut sa isi piarda virginitatea cu un anumit barbat si ca l-a avut exact asa cum si-a dorit. Numai ca i-a lasat impresia ca el o are pe ea. Si ca in fond asa e cel mai bine sa faci in general cu tipii. Sa-i ai cum, cand si cat vrei si sa ii lasi sa creada ca de fapt ei te au pe tine. Eu mereu mi-am avut prietenii si cu exceptia primului, m-am asigurat ca stiu si ei asta. Fara sa joc teatru, fara sa ma arat indragostita, am fost fair play.

Sunt sigura ca la un moment dat o sa apara unul care sa ma aiba el pe mine, unul pe care sa-l ador eu si sa simt eu ca ma pun pe tava. Sunt la fel de sigura ca asta nu ma va iubi si ca o sa se dea indragostit initial, ca sa ma faca terci, sa ma intoarca pe dos, sa imi calce inima in picioare si sa o arunce la gunoi ulterior. E karma! N-ai ce-i face. Macar sa se intample mai repede sa rupa plictiseala asta in care inot. Sunt deasupra tuturor, nimic nu ma atinge. Ma simt batrana.

 

Update

De Eva | Postat in Eu si profesia | Commentarii (7)
12
Feb

Stiti momentele alea nasoale in care tot ce e in jur te enerveaza si iti vine sa te bagi intr-o pestera un timp si sa iesi cand se rezolva toate? Cam asa a fost saptamana asta pentru mine. Am fost incredibil de stresata si m-am agitat rau din cauza serviciului. Liviu o sa plece incepand cu 1 martie. Alaturi de el alti cativa colegi. Pe mine nu ma dau afara, daca voiau sa o faca m-ar fi anuntat deja. Dar toata presiunea asta m-a facut sa prospectez putin piata.

E criza, e adevarat. Dar cu putin noroc poti gasi un loc foarte bun. Am cautat-o pe Oana pana la urma, prietena mea din facultate, snoaba si bine conectata. A fost foarte draguta si prietenoasa si m-a pus in legatura cu amicii ei care si-au deschis o agentie. Am luat cina impreuna aseara, eu cu cei doi fondatori, Mihai si Vlad. Sunt foarte tineri si foarte pasionati de publicitate. Vad in fiecare zi persoane care lucreaza in industria asta, dar n-am mai vazut de mult atata entuziasm. Mi-a placut de ei, le-a placut de mine. Sunt foarte la inceput cu agentia si vor sa faca toate lucrurile ca la carte si sa se poarte frumos cu toti angajatii.

Intai am stabilit ca suntem compatibili si am putea lucra impreuna, apoi am discutat despre ce post as putea sa ocup. Si am gasit unul excelent! O sa aleg muzica pentru reclame. E infinit mai frumos decat alergatul dupa clienti. Au deja clienti. Sunt prieteni cu Oana deci sunt foarte bine conectati si ei. Au de lucru o gramada si daca isi pastreaza doar contractele deja existente nu le mai trebuie nimic. Dar ei vor sa se si extinda… ce sa zic, abia astept.

Am inteles ca trebuie sa-i anunt pe Anca si Paul cu doua saptamani inainte de a pleca de la ei. Deci cel mai probabil o sa le zic azi ca sa pot pleca de martisor.

Suntem o natie de speriati de bombe. Peste tot in lume e normal sa-ti schimbi periodic jobul si plecarea dintr-un loc in general e privita cu optimism si speranta. Cand m-am gandit ca as putea sa plec de la cuplul de aur m-am speriat, desi nu-mi placea la ei si probabil orice schimbare ar fi fost in bine. Avem reflexul asta de a respinge orice ne scoate din familiar. Arunc la gunoi acest reflex! Abia astept sa vad unde duce drumul nou pe care pornesc acum!

Panica

De Eva | Postat in Eu si profesia | Commentarii (4)
9
Feb

Mai e cineva neafectat de criza? Urasc pana si cum suna expresia asta, „afectat de criza”, ca si cum criza ar fi o afectiune! Bleah! Se resimte de ceva timp si la noi in agentie. Contractele vin mai rar, nu se mai intampla sa stea clientii la coada dupa noi, nu mai luam interni, doar voluntari in practica etc. Azi dimineata insa, mi-am dat seama ca s-a cam ingrosat treaba.

Liviu e un coleg care sta cu mine in birou. Are acelasi job ca mine si e un om foarte ok. Face glume si rade mult, toata lumea il iubeste. Azi ne-a spus ca a fost dat afara. Anca si Paul considera ca au prea multi accounti si n-au ce face cu ei avand in vedere ca per total agentia nu mai e asa solicitata ca in trecut. Am auzit la toaleta o discutie intre una din secretare si o alta colega incredibil de barfitoare. Se pare ca Anca si Paul s-au gandit la toti accounti si au decis sa renunte la Liviu fiindca sta degeaba (din moment ce rade si e foarte vesel mereu, e clar ca nu face nimic; logic, nu?!). Nu stiu daca mai urmeaza si alte concedieri sau daca e cazul sa-mi fac probleme, dar mi-am facut cont pe ejobs, bestjobs si myjob deja. Am gasit joburi pe domeniul meu, doar ca au aplicat deja la ele patru catralioante de alti oameni. Cine ar citi si al patru catralioane unu-lea CV? Sunt speriata.

Abia m-am mutat singura de nebuna, ar fi culmea penibilului sa ma intretina parintii… mai ales ca nu mai sunt o pustoaica la facultate. Bine ca n-am credite si nu platesc rate la nimic. M-am gandit sa discut cu Oana, desi ma seaca ideea ca i-as putea datora ceva. Mi-a zis ultima data cand am iesit ca are niste amici care au deschis acum o agentie noua. Mi s-a parut dubioasa faza initial fiindca cine naiba porneste afaceri in perioada asta? Dar poate fi o solutie pana gasesc altceva. Sub nici o forma nu stau sa ma dea cuplul de aur afara! Plec ca vreau eu! Tineti-mi pumnii!

Orgasmul nervos

De Eva | Postat in Eu si atat, Eu si barbatii | Commentarii (13)
3
Feb

Cred ca am luat-o razna! M-am enervat atat de tare pe Claudiul mamei lui de Claudiu si pe felul in care s-a purtat cu mine, incat m-am razbunat pe viata in cel mai cliseic mod posibil: am avut o aventura (aka sex de nervi cu un barbat care nu inseamna nimic).

Nu conteaza cine e, e important ca nu suntem apropiati si ca nu o sa ne mai vedem prea curand. E genul de jucator, colectionar de femei, ca atare n-am avut nici o problema sa-l caut si „ca din intamplare” sa-mi descarc nervii pe el in cel mai placut mod posibil. Adica banuiesc ca i-a placut si lui. Eu am fost extaziata (strict fizic).

M-am gandit dupa ziua mea la cum ar fi sa ma culc cu Claudiu si desigur, imi imaginam ca soarele ar straluci mai vesel, pasarile ar ciripi mai melodios, raurile s-ar varsa mai lin in mari si ingerii ar canta arii de fericire ca sa celebreze dragostea perfecta. Sincer, cred ca daca o faceam ar fi fost teribil de nasol. Sigur aveam asteptari prea mari sau eram prea tensionata si nu reuseam sa termin.

Am ajuns eu la concluzia ca barbatilor nu prea le pasa de orgasmul nostru. Le pasa doar daca sunt lesinati dupa noi (caz in care cel mai probabil noi nu suntem lesinate dupa ei si degeaba se mai chinuie) sau daca sunt foarte atenti la imaginea lor (cum era tipul de azi noapte). Un jucator are un anumit brand. Daca nu resuseste sa satisfaca o femeie se duce vorba si isi strica singur reputatia. Asa ca mereu o sa se straduiasca sa fii si tu fericita. Un afemeiat legendar e calea cea mai sigura catre un orgasm serios.

Daca esti cu un barbat care iti place foarte mult in mod cert ti-ai imaginat deja cum e sa faci sex cu el si in capul tau sigur a fost mai bine decat in realitate. Sau e totul ok dar te gandesti obsesiv ca vrei sa faci impresie si sa-l dai pe spate fiindca iti place atat de mult si trebuie sa-l cuceresti si gandurile astea te blocheaza si nu mai esti in stare sa misti nimic. Cel mai bun sex se face cu barbatii care te lasa rece in afara dormitorului.

Mor de nervi ca m-am simtit atat de bine cu un tip cu care n-am nici o treaba. Imi distrug incet incet speranta ca poti avea si iubire si orgasm in acelasi timp.

Miss

De Eva | Postat in Eu si profesia | Commentarii (5)
27
Jan

Din ciclul penalitatilor penale: azi am avut placerea sa cunosc o castigatoare a unui concurs de miss. Urmeaza sa facem o reclama in care o sa joace ea si a venit la noi la agentie sa stam de vorba. Ma uitam acum la cartea ei de vizita. Daca pe a mea scrie “account manager” si pe a unor oameni apare “avocat” sau “inginer” sau “sofer”, cine poate ghici ce scrie pe a ei? Imediat sub nume e trecut “miss …” si numele concursului pe care l-a castigat.

M-a pus pe ganduri chestia asta. Din toate profesiile pe care le cunosc, asta e cea mai tare! Numele oricarei meserii descrie activitatea pe care o faci. Te numesti fotograf fiindca faci poze, sudor fiindca sudezi si miss fiindca… ?! Exact!

Daca o intreba cineva azi “what do you do for a living?” oare ar fi raspuns “I’m missing.”?